Deputatul Monica Iacob Ridzi readuce în atenţie, de Ziua Internaţională a Muntelui, rolul acestora în viaţa social-economică a Văii Jiului

Comunicat de presă

(9 decembrie 2014)

Deputatul de Valea Jiului Monica Iacob Ridzi a susţinut astăzi, în plenul Camerei Deputaţilor, o declaraţie politică în care readuce în actualitate oportunităţile de dezvoltare ale Văii Jiului. Declaraţia a fost făcută în contextul în care pe data de 11 decembrie, în lume, este sărbătorită „Ziua Internaţională a Muntelui”.

În cuvântul său, Monica Iacob Ridzi apreciază că pentru comunităţile locale din oraşele şi municipiile Văii Jiului, muntele înseamnă aproape totul. „Întreaga viaţă socială şi economică pulsează, în cele 6 localităţi ale acestei regiuni, în jurul munţilor care înconjoară frumoasa Vale a Jiului. Mai întâi, muntele a fost “casa” primilor păstori care au populat cătunele dintre Jii, punând bazele aşezărilor de astăzi. Tot muntele este cel care a dat şansa la dezvoltare a regiunii, odată cu descoperirea şi exploatarea zăcămintelor de huilă. Astăzi, munţii Parâng, Retezat, Vîlcan şi Şureanu care înconjoară spectaculoasa regiune turistică a Văii Jiului, constituie principala oportunitate pentru un viitor mai bun al oamenilor din Petroşani, din Petrila, din Aninoasa, din Vulcan, din Lupeni şi din Uricani”, arată Monica Iacob-Ridzi.

Deputatul explică, în declaraţia sa politică, faptul că „munţii de cărbune din Valea Jiului reprezintă încă o bogăţie a acestei ţări, pe care nu am învăţat să-i preţuim încă la justa lor valoare. Aceşti oameni bravi şi destoinici care sunt minerii, continuă să lucreze în condiţii nedemne de vremurile pe care le trăim, riscându-şi zi de zi viaţa în măruntaiele munţilor pentru a scoate la lumină cărbunele care constituie garanţia independenţei energetice a României.” În acest sens, Monica Iacob Ridzi consideră că oamenii politici au datoria de a face tot ceea ce ţine de noi pentru ca activitatea din mineritul Văii Jiului să fie una pe măsura eforturilor depuse de mineri.

În altă ordine de idei, deputatul Monica Iacob Ridzi vorbeşte în declaraţia sa politică despre rolul pe care munţii Văii Jiului îl pot juca în dezvoltarea unui turism de cea mai înaltă clasă, considerând că, în acest sens, Guvernul României trebuie să continue proiectele majore demarate încă din 2007 în cadrul programului naţional „Schi în România”.

„Vă invit stimaţi colegi, în această zi pe care întreaga lume o dedică Muntelui, să vă alăturaţi celor care susţin punerea în valoare a bogăţiei montane de care dispune România şi la noi în Valea Jiului. Personal, voi cere Guvernului să cuprindă în bugetul anului 2015 fondurile necesare pentru finalizarea investiţiilor din Parâng, din Straja şi din Pasul Vîlcan şi chiar pentru demararea unor investiţii noi, la Petrila şi Uricani, acolo unde potenţialul de dezvoltare a turismului montan este la fel de mare”, este mesajul transmis de Monica Iacob Ridzi colegilor săi parlamentari şi membrilor Guvernului.

Muntele – şansa la viaţă a oamenilor din Valea Jiului ! – declarație politică

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Uniunea Europeană şi ONU sărbătoresc, din anul 2003, la data de 11 decembrie, “Ziua Internaţională a Muntelui”, cu scopul de a informa populaţia în legătura cu importanţa munţilor pentru viaţă, în general, dar şi ca sursă de materii prime ori zone pentru recreere şi turism. România, ca parte a Uniunii Europene, consider că trebuie să se ralieze acestui demers civic.

În acest context, vreau să vă readuc în atenţie faptul că, pentru mine şi pentru concitadinii mei din Valea Jiului, muntele are o semnificaţie mult mai puternică. Pentru noi, cei din Valea Jiului, muntele reprezintă aproape totul. Întreaga viaţă socială şi economică pulsează, în cele 6 localităţi ale acestei regiuni, în jurul munţilor care înconjoară frumoasa Vale a Jiului. Mai întâi, muntele a fost “casa” primilor păstori care au populat cătunele dintre Jii, punând bazele aşezărilor de astăzi. Tot muntele este cel care a dat şansa la dezvoltare a regiunii, odată cu descoperirea şi exploatarea zăcămintelor de huilă. Astăzi, munţii Parâng, Retezat, Vîlcan şi Şureanu care înconjoară spectaculoasa regiune turistică a Văii Jiului, constituie principala oportunitate pentru un viitor mai bun al oamenilor din Petroşani, din Petrila, din Aninoasa, din Vulcan, din Lupeni şi din Uricani.

Stimaţi colegi,

Munţii de cărbune din Valea Jiului reprezintă încă o bogăţie a acestei ţări, pe care nu am învăţat să-i preţuim încă la justa lor valoare. Aceşti oameni bravi şi destoinici care sunt minerii, continuă să lucreze în condiţii nedemne de vremurile pe care le trăim, riscându-şi zi de zi viaţa în măruntaiele munţilor pentru a scoate la lumină cărbunele care constituie garanţia independenţei energetice a României. Faţă de aceşti oameni, faţă de dăruirea lor, avem şi noi, oamenii politici, datoria de a face tot ceea ce ţine de noi pentru ca activitatea din mineritul Văii Jiului să fie una pe măsura eforturilor depuse de mineri.

Pentru ca muntele de cărbune din Valea Jiului, acest dar al lui Dumnezeu pentru România, să poată fi exploatat în continuare, în condiţii de siguranţă pentru mineri şi în deplin respect faţă de mediul înconjurător, Guvernul României are datoria să acorde atenţia cuvenită, pe care de altfel şi-a asumat-o în repetate rânduri, faţă de acest sector de activitate.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Nu doar pentru oamenii din Valea Jiului, ci pentru întreaga ţară, Munţii Carpaţi reprezintă o nepreţuită comoară, o perlă a turismului european şi mondial. De câţiva ani buni, comunitatea locală din Valea Jiului şi statul român au demarat un amplu proiect menit să pună în valoare munţii din jurul Văii Jiului şi să aducă staţiunile de aici la standardele pe care le implică un turism de calitate, de clasă europeană, capabil să atragă turişti şi să asigure astfel, o alternativă de dezvoltare a acestei regiuni frumoase care este Valea Jiului. Graţie investiţiilor Ministerului Turismului care au început, încă din anul 2007,  odată cu demararea programului naţional “Schi în România”, trei dintre cele mai frumoase destinaţii turistice de iarnă – Parâng, Straja şi Pasul Vîlcan – au cunoscut o dezvoltare rapidă şi spectaculoasă. Din păcate, investiţiile prevăzute în programele de dezvoltare a domeniilor schiabile din cadrul acestor staţiuni nu au fost încă finalizate, criza economică prin care a trecut şi ţara noastră generând sistarea finanţărilor pentru toate proiectele de dezvoltare turistică derulate în Valea Jiului.

Dincolo de această sincopă, mesajul pe care oamenii din Valea Jiului m-au rugat să vi-l transmit, dumneavoastră şi membrilor Guvernului, este acela că PROIECTELE DE DEZVOLTARE A TURISMULUI MONTAN DIN VALEA JIULUI TREBUIE SĂ CONTINUE şi trebuie să fie finalizate cu succes. O dovadă în acest sens este, spre exemplu, efortul uriaş pe care autorităţile de la Petroşani l-au făcut pentru punerea în funcţiune a unei noi instalaţii de telescaun în zona de schi a staţiunii Parâng. Fără continuarea programului guvernamental privind dezvoltarea domeniilor schiabile din Valea Jiului, lucrurile nu vor putea însă evolua conform aşteptărilor pe care le au localnicii şi turiştii, deopotrivă.

De aceea, vă invit stimaţi colegi, în această zi pe care întreaga lume o dedică Muntelui, să vă alăturaţi celor care susţin punerea în valoare a bogăţiei montane de care dispune România şi la noi în Valea Jiului. Personal, voi cere Guvernului să cuprindă în bugetul anului 2015 fondurile necesare pentru finalizarea investiţiilor din Parâng, din Straja şi din Pasul Vîlcan şi chiar pentru demararea unor investiţii noi, la Petrila şi Uricani, acolo unde potenţialul de dezvoltare a turismului montan este la fel de mare.

Vă invit, doamnelor şi domnilor miniştri şi deputaţi, să vă alăturaţi nouă celor din Valea Jiului şi să înţelegeţi că, nu doar pentru noi, ci pentru întreaga ţară, muntele înseamnă, la urma-urmei… VIAŢĂ !

Vă mulţumesc !

MONICA IACOB-RIDZI

Deputat UNPR

Întrebare adresată de către deputatul Monica Iacob-Ridzi ministrului Educației Naționale – Remus Pricopie

ÎNTREBARE

Către:  Domnului REMUS PRICOPIE

Ministrul Educaţiei Naţionale

De către: Deputat MONICA IACOB- RIDZI,

Grupul Parlamentar PP-DD

Subiectul întrebării: grădiniţă pentru copiii preşcolari din Aninoasa

Stimate domnule ministru,

Vreau să vă semnalez faptul că în oraşul Aninoasa din judeţul Hunedoara, localitate pe care o reprezint în Camera Deputaţilor, există o problemă majoră legată de funcţionarea sistemului educaţional.

Astfel, deşi pe raza localităţii Aninoasa există, în structura organizatorică a Şcolii gimnaziale “Sfânta Varvara”, două grădiniţe, funcţionarea acestora este grevată de condiţiile improprii în care-şi desfăşoară acestea activitatea. După cum am înţeles de la directorul acestei unităţi de îmvăţământ, aţi fost informat încă de acum 6 luni despre faptul că cele două grădiniţe din Aninoasa funcţionează în două apartamente ale unor blocuri de locuinţe, fără a beneficia de spaţiul corespunzător, de un loc de joacă pentru copii şi, ceea ce este şi mai grav, fără avizele de funcţionare necesare.

Doresc să vă readuc în atenţie acest subiect, cu convingerea faptului că cei 85 de preşcolari din oraşul Aninoasa şi ceilalţi care vor veni în anii următori, merită să pornească în activitatea educaţională beneficiind de condiţii dacă nu foarte bune, atunci cel puţin decente.

În acest context, vă întreb, stimate domnule ministru, dacă aveţi în vedere derularea unei investiţii privind construirea unei grădiniţe în oraşul Aninoasa din judeţul Hunedoara ?

Solicit răspuns scris.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită consideraţie,

MONICA IACOB- RIDZI

Grup Parlamentar PP-DD

Problemele din minerit şi sănătate, tema unor noi demersuri parlamentare ale deputatului Monica Iacob-Ridzi

Comunicat de presă

(23.09.2014)

Deputatul Monica Iacob-Ridzi a depus astăzi la Parlament o declaraţie politică având drept subiect situaţia din mineritul Văii Jiului. Parlamentarul atrage atenţia Guvernului şi Parlamentului asupra faptului că, între promisiunile Puterii legate de perspectivele sectorului minier şi energetic din judeţul Hunedoara şi realitate există discrepanţe care ating accente dramatice. „Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât ea se produce pe fondul în care, în ultimii ani, Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie au dat, în repetate rânduri, inclusiv la apelurile lansate de mine, asigurări că perspectivele sectorului minier şi termoenergetic din Valea Jiului se îndreaptă spre un făgaş de normalitate. Tot despre normalitate, ba chiar despre îmbunătăţirea perspectivelor din sectorul minier şi energetic al Văii Jiului, despre investiţii de zeci de milioane de euro venite din partea unor investitori din China, ca urmare a demersurilor făcute de Primul Ministru ori, mai departe, despre angajări în cadrul minelor viabile din Valea Jiului primim, constant, informaţii din partea Guvernului României. La fel ca oamenii din Colegiul meu, îmi doresc ca toate acestea să nu fie doar simple declaraţii politice sau, mai rău, iluzii”, arată în declaraţia sa politică, Monica Iacob-Ridzi.

Deputatul informează Parlamentul că în realitate, situaţia mineritului din Valea Jiului este în prezent una deosebit de gravă. „Trist este că, în loc să adopte măsuri care să conducă la eficientizarea muncii minerilor din Valea Jiului, la investiţii în retehnologizare şi echipare a minelor care dispun de cărbunele necesar pentru funcţionarea CEH, Departamentul pentru Energie dă „undă verde” Complexului Energetic Hunedoara pentru a demara procedurile privind achiziţia de cărbune din import. Nu pot să nu constat că o astfel de decizie vine nu doar în totală contradicţie cu promisiunile făcute de reprezentanţii Puterii minerilor din Valea Jiului, ci şi ca o desconsiderare a eforturilor (deseori supraomeneşti) pe care le fac aceşti oameni bravi şi anume acela de a munci, în orice condiţii, pentru ca România să fie o ţară independentă din punct de vedere energetic”, arată Monica Iacob-Ridzi.

În declaraţia politică depusă astăzi la Parlament, Monica Iacob-Ridzi solicită parlamentarilor şi, în egală măsură, membrilor Cabinetului Ponta să ţină cont, atunci când adoptă decizii cu privire la situaţia din cadrul Complexului Energetic Hunedoara şi la viitorul industriei termoenergetice româneşti, de factorul social dar şi de potenţialul pe care mineritul îl poate avea în noul context geopolitic european, care implică regândirea siguranţei energetice a României şi a Europei. „Cred că este inadmisibil ca, în timp ce ţările din Europa acţionează pentru valorificarea la maxim a resurselor şi potenţialului energetic naţional, noi să stăm, pe un munte de cărbune în Valea Jiului şi, cu toate acestea, să fim în situaţia de a importa cărbune. Similar, cred că este inadmisibil ca atunci când Germania, spre exemplu, vorbeşte astăzi despre redeschiderea minelor, noi să nu fim în stare să susţinem, la nivel european, oportunitatea continuării mineritului acolo unde el încă există, continuând în acelaşi timp, aş spune într-un mod iresponsabil, să ne închidem minele”, explică Monica Iacob-Ridzi.

Mai mult, deputatul de Valea Jiului arată experienţa tristă a închiderii minelor şi consecinţele nefaste ale acesteia pentru oraşul Aninoasa, consecinţe despre care crede că se pot repeta în oricare oraş al Văii Jiului, dacă problemele mineritului vor fi tratate cu superficialitate de autorităţile centrale. „Aninoasa este primul oraş din România care, la puţin timp după închiderea minei de cărbune, a ajuns în stare de insolvenţă, de sărăcie. Desigur, nu pot decât să salut decizia Primului Ministru de a scoate Aninoasa din faliment, acordând zilele trecute administraţiei locale sumele necesare pentru achitarea datoriilor. În acelaşi timp, vreau să avertizez asupra faptului că, prin continuarea procesului de închidere a minelor, la Petrila, la Vulcan, la Uricani sau în oricare alt oraş al Văii Jiului, fără a găsi între timp o alternativă care să asigure continuitatea economică a acestor oraşe, situaţia de la Aninoasa se poate repeta oriunde în Valea Jiului”, avertizează Monica Iacob-Ridzi.

***

Prin intermediul unui alt document depus astăzi la Parlament, deputatul Monica Iacob-Ridzi solicită explicaţii ministrului Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu cu privire la criteriile care au stat la baza alegerii localităţilor care au beneficiat de 37 de autosanitare noi pentru echiparea Serviciilor de Ambulanţă din 15 judeţe ale ţării.

Deputatul arată că, deşi judeţul Hunedoara prezintă un grad ridicat de risc care necesită intervenţia serviciului de ambulanţă, Ministerul Sănătăţii nu a repartizat nici măcar o autosanitară nouă pentru spitalele din acest judeţ. „Vreau să vă informez, domnule ministru, că  judeţul Hunedoara reprezintă, din nefericire, un judeţ cu o incidenţă foarte mare a cazurilor de boli cronice şi de accidente care necesită intervenţia serviciului de Ambulanţă, fapt confirmat şi de datele statistice. În egală măsură, activităţi precum cele din domeniul minier – cum sunt cele de la minele de cărbune din Valea Jiului – sau cele din domeniul energetic, dar şi creşterea interesului turiştilor pentru staţiunile şi zonele montane din judeţul Hunedoara, sunt tot atâtea motive care mă determină să cred că probabilitatea incidentelor medicale care implică intervenţia serviciului de Ambulanţă este una ridicată şi într-o continuă creştere”, explică Monica Iacob-Ridzi în întrebarea sa parlamentară.

În acest context, deputatul Monica Iacob-Ridzi îi adresează ministrului Nicolae Bănicioiu o întrebare referitoare la probabilitatea ca şi judeţul Hunedoara să poată beneficia de autosanitare noi pentru serviciile de Ambulanţă ale spitalelor din acest judeţ.

Mineritul Văii Jiului între iluzii şi deziluzii – declarație politică

Stimaţi colegi parlamentari,

Onoraţi membrii ai Guvernului României,

Realităţile prezentului, legate de evoluţia sau, mai degrabă, involuţia sectorului minier din Valea Jiului, regiunea pe care o reprezint în Parlament, mă determină să readuc în atenţia dumneavoastră situaţia în care se află minerii şi, în general, oamenii din acest important bazin carbonifer al ţării. O situaţie care, pe zi ce trece, capătă accente tot mai dramatice.

Situaţia este cu atât mai dramatică cu cât ea se produce pe fondul în care, în ultimii ani, Ministerul Economiei şi Departamentul pentru Energie au dat, în repetate rânduri, inclusiv la apelurile lansate de mine, asigurări că perspectivele sectorului minier şi termoenergetic din Valea Jiului se îndreaptă spre un făgaş de normalitate. Tot despre normalitate, ba chiar despre îmbunătăţirea perspectivelor din sectorul minier şi energetic al Văii Jiului, despre investiţii de zeci de milioane de euro venite din partea unor investitori din China, ca urmare a demersurilor făcute de Primul Ministru ori, mai departe, despre angajări în cadrul minelor viabile din Valea Jiului primim, constant, informaţii din partea Guvernului României. La fel ca oamenii din Colegiul meu, îmi doresc ca toate acestea să nu fie doar simple declaraţii politice sau, mai rău, iluzii.

În tot acest timp însă, constat, zi de zi, că realităţile din Valea Jiului sunt cu totul şi cu totul altele decât cele despre care, în mod atât de optimist, ne vorbeşte Guvernul. Iar, în realitate, situaţia mineritului din Valea Jiului este una deosebit de gravă. De pildă, numai în această lună, peste 250 de mineri din Valea Jiului au fost concediaţi, iar procesul se pare că va mai continua. Între timp, s-a dovedit faptul că minerii rămaşi în structura Diviziei miniere din cadrul Complexului Energetic Hunedoara nu pot da, doar cu sapa şi lopata, cantitatea de cărbune necesară pentru funcţionarea la capacitatea programată a termocentralelor din judeţul Hunedoara. Trist este că, în loc să adopte măsuri care să conducă la eficientizarea muncii minerilor din Valea Jiului, la investiţii în retehnologizare şi echipare a minelor care dispun de cărbunele necesar pentru funcţionarea CEH, Departamentul pentru Energie dă „undă verde” Complexului Energetic Hunedoara pentru a demara procedurile privind achiziţia de cărbune din import. Nu pot să nu constat că o astfel de decizie vine nu doar în totală contradicţie cu promisiunile făcute de reprezentanţii Puterii minerilor din Valea Jiului, ci şi ca o desconsiderare a eforturilor (deseori supraomeneşti) pe care le fac aceşti oameni bravi şi anume acela de a munci, în orice condiţii, pentru ca România să fie o ţară independentă din punct de vedere energetic.

Din păcate, ceea ce par să înţeleagă mult mai bine oamenii simpli, cum sunt minerii din Valea Jiului, par la fel de bine să nu înţeleagă sau, mai grav, să ignore, responsabilii de la Bucureşti. Contextul geopolitic de astăzi ne obligă să reconsiderăm strategia naţională în domeniul energiei, la fel cum procedează Germania, Polonia, Franţa, Marea Britanie şi celelalte state europene. În acest context, cred că este inadmisibil ca, în timp ce ţările din Europa acţionează pentru valorificarea la maxim a resurselor şi potenţialului energetic naţional, noi să stăm, pe un munte de cărbune în Valea Jiului şi, cu toate acestea, să fim în situaţia de a importa cărbune. Similar, cred că este inadmisibil ca atunci când Germania, spre exemplu, vorbeşte astăzi despre redeschiderea minelor, noi să nu fim în stare să susţinem, la nivel european, oportunitatea continuării mineritului acolo unde el încă există, continuând în acelaşi timp, aş spune într-un mod iresponsabil, să ne închidem minele.

Sigur că şi în minerit ca peste tot în economie, trebuie găsite soluţii pentru eliminarea pierderilor, soluţii pentru eficientizarea activităţii. Dar în acelaşi timp, cred că măcar pentru o zonă precum Valea Jiului, în care întreaga viaţă social-economică se învârte în jurul activităţii din minerit şi energie, în locul simplelor calcule aritmetice, balanţa economico-financiară trebuie să ţină cont şi de factorul social, de oamenii care trăiesc aici, oameni care din tată-n fiu nu ştiu să facă altceva mai bine decât să fie mineri, harnici şi devotaţi. În primul rând pentru aceşti oameni, dar în acelaşi timp, pentru a conserva potenţialul energetic al României şi în următorii ani, cred că atât Guvernul României cât şi Parlamentul au datoria să facă nimic mai mult decât ceea ce au asumat în faţa acestor oameni.

Experienţa tristă a închiderii minelor ne-a demonstrat, la Aninoasa, în colegiul pe care-l reprezint eu în Parlament, ce se poate întâmpla cu o întreagă comunitate de oameni, cu un oraş întreg. Aninoasa este primul oraş din România care, la puţin timp după închiderea minei de cărbune, a ajuns în stare de insolvenţă, de sărăcie. Desigur, nu pot decât să salut decizia Primului Ministru de a scoate Aninoasa din faliment, acordând zilele trecute administraţiei locale sumele necesare pentru achitarea datoriilor. În acelaşi timp, vreau să avertizez asupra faptului că, prin continuarea procesului de închidere a minelor, la Petrila, la Vulcan, la Uricani sau în oricare alt oraş al Văii Jiului, fără a găsi între timp o alternativă care să asigure continuitatea economică a acestora, situaţia de la Aninoasa se poate repeta oriunde în Valea Jiului. Şi, vă întreb, poate Primul Ministru să ne garanteze că va rezolva, la infinit, această problemă doar cu banii din fondul de rezervă al Guvernului ? Nu este oare mai simplu ca Guvernul să găsească acele soluţii – prin investiţii în retehnologizarea şi modernizarea minelor, în deschiderea de noi capacităţi de producţie ş.a.m.d. –  care să conducă la exploatarea eficientă a cărbunelui, la independenţa energetică a ţării şi la crearea de locuri de muncă ?

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Toate aceste aspecte enumerate în declaraţia mea politică nu reprezintă nimic altceva decât ecoul frământărilor de astăzi ale oamenilor din Valea Jiului. Pentru ca ele să se facă auzite acolo unde trebuie, sunt chiar acum în Valea Jiului, oameni care fac greva foamei pentru că vor să câştige, în mod demn, prin muncă, o pâine pentru ei şi pentru familiile lor. Sunt oameni care, atunci când ţara a avut nevoie de ei şi de munca lor, au răspuns întotdeauna prezent. Sunt oameni care, astăzi, nu cer nimic mai mult decât onorarea promisiunilor pe care Guvernul şi clasa politică românească le-au asumat în faţa lor. Sunt oameni care nu pot fi hrăniţi cu iluzii. Pentru că, aşa cum am mai spus de la această tribună, în rândul bravilor mineri din Valea Jiului, circulă o vorbă a cărei valoare e mai presus decât orice. Ei, minerii, exclamă atunci când îşi fac unii altora promisiuni: “un om, o vorbă” ! Iar această sintagmă înseamnă pentru orice om cinstit, dar mai ales pentru minerii Văii Jiului, dacă nu literă de lege, atunci în mod categoric un cuvânt de onoare ce se cere a fi respectat cu stricteţe.

Vă invit să reflectaţi asupra acestor lucruri şi să acţionaţi ca atare.

Vă mulţumesc şi vă doresc noroc bun !

Deputat,

MONICA IACOB-RIDZI

Întrebare adresată de către deputatul Monica Iacob-Ridzi ministrului Sănătății – Nicolae Bănicioiu

ÎNTREBARE

 

Către:  Domnului NICOLAE BĂNICIOIU

Ministrul Sănătăţii

De către: Deputat MONICA IACOB- RIDZI,

Grupul Parlamentar PP-DD

Subiect: situaţia repartizării de Ambulanţe

Domnule ministru,

Am aflat că Ministerul Sănătăţii a împărţit, în cursul acestei luni, 37 de noi ambulanţe pentru deservirea serviciilor de specialitate din 15 judeţe ale ţării. Constat, în acelaşi timp, cu tristeţe că judeţul Hunedoara nu se numără printre beneficiari.

Vreau să vă informez, domnule ministru, că  judeţul Hunedoara reprezintă, din nefericire, un judeţ cu o incidenţă foarte mare a cazurilor de boli cronice şi de accidente care necesită intervenţia serviciului de Ambulanţă, fapt confirmat şi de datele statistice. În egală măsură, activităţi precum cele din domeniul minier – cum sunt cele de la minele de cărbune din Valea Jiului – sau cele din domeniul energetic, dar şi creşterea interesului turiştilor pentru staţiunile şi zonele montane din judeţul Hunedoara, sunt tot atâtea motive care mă determină să cred că probabilitatea incidentelor medicale care implică intervenţia serviciului de Ambulanţă este una ridicată şi într-o continuă creştere.

În acelaşi timp, vă informez că la nivelul Serviciului judeţean de Ambulanţă Hunedoara, numărul de autosanitare nu este suficient pentru a asigura o intervenţie direct proporţională cu solicitările, ca să nu mai vorbim despre faptul că o parte din autosanitarele din dotarea Serviciului de Ambulanţă judeţean Hunedoara au deja un grad de uzură ridicat, fiind depăşite atât din punct de vedere tehnic, cât şi al dotărilor de specialitate.

Apreciind decizia Ministerului Sănătăţii de a dota serviciile de Ambulanţă cu autosanitare noi, dar în acelaşi timp având în vedere argumentele susmenţionate, vă întreb, stimate domnule ministru, care sunt judeţele care au beneficiat de autosanitarele noi şi care sunt criteriile pe baza cărora s-a efectuat repartizarea acestora ?

De asemenea, vă întreb când şi dacă aveţi în vedere alocarea unor autosanitare noi şi pentru serviciile de ambulanţă din judeţul Hunedoara ?

Solicit răspuns scris.

Vă mulţumesc.

Cu deosebită consideraţie,

MONICA IACOB- RIDZI

Monica Iacob Ridzi: “Programul “Laptele şi cornul” – o necesitate”

Comunicat de presă

(17.09.2014)

Deputatul Monica Iacob-Ridzi a depus astăzi la Parlamentul României o declaraţie politică cu tema: “Programul “Laptele şi cornul” – o necesitate”. Declaraţia politică vine ca urmare a unor declaraţii publice ale Primului Ministru al României care, recent, a avansat intenţia Guvernului de a renunţa la aplicarea Programului Naţional “Laptele şi cornul” şi înlocuirea acestuia cu un alt program.

“Este foarte adevărat faptul că, în anumite unităţi de învăţământ, în special din marile oraşe ale ţării, nu toţi copiii consumă laptele şi cornul primit la şcoală. Este însă la fel de adevărat că în mult mai multe locuri din ţară, cum este spre exemplu Valea Jiului (regiunea pe care o reprezint eu în Parlament), sunt foarte mulţi copii pentru care laptele şi cornul reprezintă o motivaţie în plus de a merge la şcoală. Poate că acest lucru nu este foarte vizibil, dar vă asigur că, din păcate, atât în Valea Jiului cât şi încă în multe alte regiuni ale ţării, afectate de sărăcie şi şomaj, “Laptele şi cornul” are o însemnătate mult mai mare decât cea pe care ne-o conferă statisticile. Dar, totodată, cred că, înainte de a lua o astfel de decizie, Guvernul României trebuie să analizeze mai atent câteva aspecte care ţin de o analiză aprofundată a acestui program”, arată Monica Iacob-Ridzi în declaraţia sa politică.

Deputatul mai arată că în urmă cu 11 ani, când  a fost promulgată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96 / 16 aug. 2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 631 / 26 aug. 2002, prevederile acesteia au reprezentat, cu adevărat, un pas important în domeniul asistenţei sociale a copiilor din România. “Este la fel de adevărat că, între timp, experienţa derulării acestui program a relevat faptul că se impune o regândire a acestuia, astfel încât el să fie eficient pentru toate categoriile de beneficiari. În acest sens, salut intenţia Primului Ministru de a găsi o soluţie mai bună pentru aplicarea lui dar, în acelaşi timp, atrag atenţia că, până la identificarea unui nou program de acest fel, programul “Laptele şi cornul” trebuie să continue. Nu trebuie să neglijăm faptul că există încă mii de copii în multe din zonele sărace ale României în care laptele şi cornul primit la şcoală reprezintă singura masă sigură de peste zi. Aşa cum nu trebuie să neglijăm nici faptul că acest program dispune de o importantă componentă de  finanţare din bani europeni care, prin stoparea programului, s-ar pierde inutil, deoarece ei sunt acordaţi strict cu această destinaţie” precizează în declaraţia sa politică, deputatul Monica Iacob-Ridzi.

Mai mult, deputatul de Valea Jiului oferă şi o soluţie privind eficientizarea programului de asistenţă socială pentru copiii care merg la şcoală, prin introducerea unui nou program prin care elevii preşcolari şi şcolari să beneficieze de pachete alimentare sau de o masă caldă acordată la şcoală. În acest sens, Monica Iacob-Ridzi cere parlamentarilor Puterii politice să susţină şi să adopte propunerea legislativă care se află în acest moment în dezbatere la Camera Deputaţilor. Este vorba despre PLX nr. 645/2013 privind ”Programul masa la şcoală pentru elevii din învăţământul obligatoriu de stat şi privat, primar şi gimnazial.”

Pe acelaşi subiect, deputatul Monica Iacob Ridzi a depus la Camera Deputaţilor şi o întrebare parlamentară, adresată ministrului delegat Ion Moraru, şeful Secretariatului General al Guvernului, căruia îi solicită informaţii asupra situaţiei actuale a implementării la nivel naţional a Programului “Laptele şi cornul”, precum şi asupra măsurilor pe care Guvernul le are în vedere pentru derularea, în continuare, a acestui program de asistenţă socială destinat sprijinirii copiilor care merg la şcoală.

Programul “Laptele şi cornul” – o necesitate — declarație politică

Stimaţi colegi,

Recent, într-o declaraţie publică, Primul Ministru al României vorbea despre ineficienţa programului de asistenţă socială pentru copii “Laptele şi cornul”, exprimându-şi intenţia de a se renunţa la acesta. Cred că, înainte de a lua o astfel de decizie, Guvernul României trebuie să analizeze mai atent câteva aspecte care ţin de o analiză aprofundată a acestui program.

Este foarte adevărat faptul că, în anumite unităţi de învăţământ, în special din marile oraşe ale ţării, nu toţi copiii consumă laptele şi cornul primit la şcoală. Este însă la fel de adevărat că în mult mai multe locuri dinţară, cum este spre exemplu Valea Jiului (regiunea pe care o reprezint eu în Parlament), sunt foarte mulţi copii pentru care laptele şi cornul reprezintă o motivaţie în plus de a merge la şcoală. Poate că acest lucru nu este foarte vizibil, dar vă asigur că, din păcate, atât în Valea Jiului cât şi încă în multe alte regiuni ale ţării, afectate de sărăcie şi şomaj, “Laptele şi cornul” are o însemnătate mult mai mare decât cea pe care ne-o conferă statisticile.

Vă reamintesc faptul că, în urmă cu 11 ani, când  a fost promulgată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96 / 16 aug. 2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 631 / 26 aug. 2002, prevederile acesteia au reprezentat, cu adevărat, un pas important în domeniul asistenţei sociale a copiilor din România. Este la fel de adevărat că, între timp, experienţa derulării acestui program a relevat faptul că se impune o regândire a acestuia, astfel încât el să fie eficient pentru toate categoriile de beneficiari. În acest sens, salut intenţia Primului Ministru de a găsi o soluţie mai bună pentru aplicarea lui dar, în acelaşi timp, atrag atenţia că, până la identificarea unui nou program de acest fel, programul “Laptele şi cornul” trebuie să continue. Nu trebuie să neglijăm faptul că există încă mii de copii în multe din zonele sărace ale României în care laptele şi cornul primit la şcoală reprezintă singura masă sigură de peste zi. Aşa cum nu trebuie să neglijăm nici faptul că acest program dispune de o importantă componentă de finanţare din bani europeni care, prin stoparea programului, s-ar pierde inutil, deoarece ei sunt acordaţi strict cu această destinaţie.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În ceea ce priveşte o soluţie eficientă care să poată înlocui cu succes programul “Laptele şi cornul” (care nu mai corespunde nici cerinţelor nutriţionale aplicate la nivel European), vă reamintesc că, împreună cu alţi colegi, am iniţiat proiectul de lege privind înlocuirea acestuia cu acordarea unui supliment alimentar sub formă de pachete alimentare sau o masă caldă pe zi pentru fiecare preşcolar şi şcolar, proiect care a fost însă respins de majoritatea parlamentară. Între timp a fost depusă la Parlament o nouă propunere legislativă privind ”Programul masa la şcoală pentru elevii din învăţământul obligatoriu de stat şi privat, primar şi gimnazial” (PLX nr. 645/2013), al cărei coiniţator sunt şi eu. Din păcate, şi această propunere legislativă a primit un vot negativ la Senat, iar din februarie 2014 aşteaptă întocmirea raportului de către comisia de învăţământ din Camera Deputaţilor, cameră decizională.

Rog public, şi pe această cale, toţi parlamentarii din  actuala majoritate parlamentară, să susţină şi să adopte acest demers care vine în sprijinul copiilor noştri.

MONICA IACOB- RIDZI

Deputat de Valea Jiului

Întrebare adresată de către deputatul Monica Iacob-Ridzi ministrului delegat, șef Secretariat General al Guvernului – Ion Moraru

ÎNTREBARE

Către:  SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI

Domnului ministru Ion Moraru

De către: Deputat MONICA IACOB-RIDZI,

Grupul Parlamentar PP-DD

Subiectul întrebării: situaţia aplicării Programului naţional “Laptele şi cornul”

 Stimate domnule ministru,

Mă adresez dumneavoastră, după ce, recent, într-o declaraţie publică, Primul Ministru al României a avansat intenţia Guvernului de a renunţa la aplicarea Programului Naţional “Laptele şi cornul” şi înlocuirea acestuia cu un program mai eficient. Este foarte adevărat faptul că, în anumite unităţi de învăţământ, în special din marile oraşe ale ţării, nu toţi copiii consumă laptele şi cornul primit la şcoală. Este însă la fel de adevărat că în mult mai multe locuri dinţară, cum este spre exemplu Valea Jiului (regiunea pe care o reprezint eu în Parlament), sunt foarte mulţi copii pentru care laptele şi cornul reprezintă o motivaţie în plus de a merge la şcoală. Poate că acest lucru nu este foarte vizibil, dar vă asigur că, din păcate, atât în Valea Jiului cât şi încă în multe alte regiuni ale ţării, afectate de sărăcie şi şomaj, “Laptele şi cornul” are o însemnătate mult mai mare decât cea pe care ne-o conferă statisticile. Dar, totodată, cred că, înainte de a lua o astfel de decizie, Guvernul României trebuie să analizeze mai atent câteva aspecte care ţin de o analiză aprofundată a acestui program.

Vă reamintesc faptul că, în urmă cu 11 ani, când a fost promulgată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 96 / 16 aug. 2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie, publicată în Monitorul Oficial nr. 631 / 26 aug. 2002, prevederile acesteia au reprezentat, cu adevărat, un pas important în domeniul asistenţei sociale a copiilor din România. Este la fel de adevărat că, între timp, experienţa derulării acestui program a relevat faptul că se impune o regândire a acestuia, astfel încât el să fie eficient pentru toate categoriile de beneficiari. În acest sens, salut intenţia Primului Ministru de a găsi o soluţie mai bună pentru aplicarea lui dar, în acelaşi timp, atrag atenţia că, până la identificarea unui nou program de acest fel, programul “Laptele şi cornul” trebuie să continue. Nu trebuie să neglijăm faptul că există încă mii de copii în multe din zonele sărace ale României în care laptele şi cornul primit la şcoală reprezintă singura masă sigură de peste zi. Aşa cum nu trebuie să neglijăm nici faptul că acest program dispune de o importantă componentă de  finanţare din bani europeni care, prin stoparea programului, s-ar pierde inutil, deoarece ei sunt acordaţi strict cu această destinaţie.

Având în vedere aceste consideraţii, vă solicit, stimate domnule ministru, să mă informaţi asupra situaţiei actuale a implementării la nivel naţional a Programului “Laptele şi cornul”, precum şi asupra măsurilor pe care Guvernul le are în vedere pentru derularea, în continuare, a acestui program de asistenţă socială destinat sprijinirii copiilor care merg la şcoală.

Solicit răspuns scris.

Vă mulţumesc.

MONICA IACOB- RIDZI

Deputat de Valea Jiului

Deputatul Monica Iacob-Ridzi solicită finanţarea construcţiei a două creşe pentru copii în municipiul Petroşani

Comunicat de presă

(Petroşani, 08.09.2014)

Deputatul Monica Iacob-Ridzi a depus astăzi la Camera Deputaţilor o întrebare adresată Ministrului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Locale. Prin intermediul acesteia, Monica Iacob-Ridzi solicită MDRAPL să analizeze oportunitatea construcţiei unor noi creşe pentru copii în municipiul Petroşani, arătând că asigurarea condiţiilor necesare pentru îngrijirea copiilor şi pentru educaţia lor încă de la cea mai fragedă vârstă sunt elemente asupra cărora statul român trebuie să susţină eforturile conjugate ale părinţilor şi ale comunităţilor locale.

„Vă informez domnule ministru că, odată cu creşterea indicatorului natalităţii – un indicator îmbucurător pentru orice stat civilizat, cu atât mai mult pentru un membru al Uniunii Europene – în municipiul Petroşani a apărut şi nevoia stringentă a asigurării spaţiului necesar pentru îngrijirea copiilor în cadrul unor creşe, având în vedere mai ales faptul că, în bună parte, părinţii acestor copii sunt angrenaţi în activităţi productive la care nu pot renunţa foarte uşor nici măcar în perioada de graţie oferită de legislaţia în vigoare”, explică deputatul.

În document, Monica Iacob-Ridzi arată că autorităţile publice locale de la Petroşani au retrimis către MDRAPL solicitarea privind construcţia unor creşe pentru copii în cartierele Aeroport şi Dimitrov, după ce o solicitare similară, aprobată de fostul minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului, deşi a fost aprobată, nu a mai primit finanţare.

“Vă solicit, domnule ministru, să mă informaţi în ce măsură construcţia unor creşe pentru copiii minerilor din Valea Jiului (şi nu numai) reprezintă un capitol de interes pentru ministerul pe care-l conduceţi şi, implicit, când estimaţi că vor putea fi demarate aceste importante investiţii în municipiul Petroşani”, este întrebarea la care deputatul Monica Iacob-Ridzi aşteaptă acum un răspuns oficial din partea ministrului Liviu Dragnea.